Renumitul medic cardiolog argeșean, Adrian Tase abordează un subiect pe cât de interesant, pe atât de inedit. Astfel, domnia sa discută despre ideea de „neuroplasticitate” și dacă aceasta poate să fie transpusă în realitate sau este vorba despre un mit care nu va prinde niciodată contur.
„Creierul uman este o bijuterie biologică. Mesajele liderilor de opinie din domeniul neuroștiințelor ajung la oameni. Prin urmare, aceștia devin fascinați de capacitatea creierului de a se adapta, reorganiza și genera conexiuni neuronale pe tot parcursul vieții, cu menținerea și chiar ameliorarea atenției, memoriei, logicii, funcțiilor cognitive în general, ca și buna recuperare după leziuni cerebrale de orice tip. Fenomenul este cu atât mai uluitor, cu cât este diametral opus concepției mai vechi de „înghețare” a creierului după o vârstă. Plasticitatea organismului este de fapt umbrela sub care intră neuroplasticitatea, cardioplasticitatea un concept embrionar deocamdată, ca și refacerea fiecărui țesut în parte. Regenerarea encefalului se face atât prin formare de neuroni noi, cât și prin plasticitate sinaptică.
Acest lucru se reflectă, de pildă, în interesul oamenilor de a învăta limbi străine sau de a cânta la instrumente muzicale la orice vârstă, nu numai în perioadele de învățământ. Astfel, neuroplasticitatea este vizibilă chiar cu ochiul liber.
Aşa cum plasticitatea sistemelor locomotor, cardiovascular, respirator, practic a întregului organism, este „alimentată” de cele câteva zeci de minute de mișcare pe zi, neuroplasticitatea este hrănită de exercițiile mentale, de la şah la teste de matematică simplă, de la rime şi tehnici „mnemo” la folosirea mâinii mai puțin iscusite. Mă confrunt cu acest ultim aspect chiar în profesia mea. Ecocardiografia, tehnică prin care obținem imagini ultrasonografice ale inimii, se efectua, în perioada rezidențiatului meu, cu sonda în mâna dreaptă. Ulterior, mai mulți cardiologi au preferat, din considerente tehnice, să examineze pacienții cu trans- ductorul în mâna stângă. În prezent, există libertatea ca fiecare examinator să îşi poziționeze aparatul în mod individualizat. Lucrând la șapte ecocardiografe și fiind ambidextru, salvez timp adoptând poziția folosită de ultimul examinator; cu această ocazie, fac şi un exercițiu de neuroplasticitate!
Un alt aspect profesional care mă ajută la neuroplasticitate este Educația Medicală Continuă. Prezentarea și publicarea peri- odică a lucrărilor științifice originale în cadrul Societății Române de Cardiologie, European Society of Cardiology, etc. este, dincolo de beneficiile pentru c.v.-ul universitar, un exercițiu permanent pentru plasticitatea creierului meu.
Neuroplasticitatea joacă un rol crucial și în recuperarea după comoțiile cerebrale post-traumatice, ca și după acciden- tele vasculare cerebrale. În condițiile în care sechelele acestor boli sunt frecvente și invalidante, neuroplasticitatea oferă speranțe care încep să devină realități. De asemenea, neuroplasticitatea se dovedește tot mai eficientă în prevenția bolilor degenerative ale sistemului nervos central, Parkinson şi Alzheimer, ca și în ameliorarea depresiei, demenței, etc.. Prin stimularea neuroplasticității este evitată oboseala cognitivă și se intră într-o spirală a dezvoltării în care oamenii iau decizii cât mai bune.
În concluzie, neuroplasticitatea scoate în evidență flexibilitatea şi adaptabilitatea sistemului nervos central, cu efecte benefice atât asupra asimilării la orice vârstă a informațiilor noi, cât și asupra recuperării după traumatisme craniocerebrale și stroke-uri”, transmite medicul cardiolog Adrian Tase.
