În această sfântă perioadă, pătrunși spiritual de intensitatea jertfei hristice, ne purificăm sufletește prin spovedanie și împărtășanie. Prin prisma medicinei, putem privi mielul ca pe o interfață între post și dezlănțuirea culinară.
După o perioadă în care fiecare s-a abținut cât a putut de la tentațiile carnale, savuroasele preparate românești, de la ouăle roșii și drob la friptura de miel, pască și cozonac, aduc gustul sărbătorii în fiecare familie. Această alternanța bună pentru echilibrul organismului este asemenea ciclurilor dintre zi și noapte, respectiv sistola și diastola cardiacă. Oul fiert este un aliment extraordinar atunci când este consumat dimineața, care oferă principii nutritive de cea mai bună calitate. Carnea de miel la masa de prânz, dincolo de gust, conține esențe proteolipidice constructive pentru structurile organismului. Cozonacul este desertul tradițional care livrează energie prin componenta glucidică. Aceste delicii pot fi agrementate cu condimente și alcool în cantități rezonabile, evident doar la cei care nu au contraindicații medicale. De asemenea, plimbările între feluri sunt binevenite. Escaladarea alimentară poate avea însă și consecințe nedorite. Dincolo de bucuria oferită de mâncărurile noastre tradiționale, conductul esofago-gastro-enteral cu anexele sale ficat și pancreas lucrează pe modulul turbo. Această suprasolicitare poate conduce, mai ales la persoanele fragile, la situații clinice care pot ajunge chiar la spital.
