Conducerea clubului piteștean a impus o regulă retroactivă pentru meciul cu FCSB: pot cumpăra bilete doar cei care fac dovada fizică a prezenței la partida anterioară cu Dinamo București.
O măsură gândită să țină departe galeria adversă, dar care trădează o gravă lipsă de respect și de viziune în relația cu propriii fani.
În încercarea de a evita ca stadionul din Mioveni să fie „confiscat” de suporterii roș-albaștri la duelul cu FCSB de duminică, oficialii lui FC Argeș au găsit o soluție pe cât de ingenioasă pe hârtie, pe atât de nedreaptă în practică: biletele nu se vând la liber, ci doar abonaților și celor care prezintă tichetul de la meciul anterior, cel câștigat cu 2-1 în fața lui Dinamo.
Problema? La momentul în care fanii argeșeni și-au cumpărat bilete pentru partida cu Dinamo, nimeni din club NU i-a avertizat că acea bucată de hârtie va deveni, două săptămâni mai târziu, singura cheie de acces pentru meciul cu FCSB.
Fidelizare cu capcană
În fotbalul românesc, teama cluburilor gazdă de a fi dominate numeric pe propriul teren de fanii adversarilor este una reală și legitimă. Orice echipă are dreptul – și chiar datoria – să își protejeze suporterii și să recompenseze loialitatea. Însă modul în care FC Argeș a ales să aplice acest filtru transformă o intenție bună într-un exercițiu de amatorism managerial.
Este absolut firesc ca un suporter care merge la stadion, își susține echipa timp de 90 de minute și se bucură de o victorie împotriva lui Dinamo să arunce biletul la coșul de gunoi odată ajuns acasă. Nimeni nu colecționează tichete de acces în lipsa unui anunț prealabil.
Impunând această condiție abia în momentul punerii în vânzare a biletelor pentru meciul cu FCSB, clubul nu a făcut o selecție a celor mai fideli fani, ci o loterie absurdă a celor care, din pură întâmplare, nu și-au făcut ordine prin buzunare sau în portofel în ultimele zece zile.
Practic, FC Argeș îi pune pe aceeași treaptă pe fanii adverși cu propriii suporteri de bună-credință care au plătit bilet la meciul cu Dinamo, dar au vina de a nu fi intuit gândurile conducerii.
Incapacitatea de a construi o bază reală de suporteri
Dincolo de nedreptatea flagrantă a unei reguli aplicate retroactiv, episodul scoate la iveală o problemă mult mai profundă: incapacitatea clubului piteștean de a gestiona modern și profesionist relația cu propriul public.
Într-o eră în care vânzarea biletelor se face preponderent digital, pe bază de cont și date personale, un club care își respectă suporterii nu îi pune să scotocească prin coșul de gunoi după un carton mototolit. O bază de date elementară a cumpărătorilor online, un sistem de puncte de loialitate, un card de suporter sau măcar o comunicare transparentă făcută înainte de meciul cu Dinamo („Păstrați biletele, vă oferă prioritate la FCSB!”) ar fi rezolvat problema civilizat, fără frustrări și fără umilințe.
Mai mult, o astfel de restricție are sens moral doar ca o etapă de prioritate (în primele 24 de ore de vânzare), nu ca o barieră absolută care lasă pe dinafară piteșteni dornici să își vadă echipa, în timp ce clubul riscă să joace cu locuri goale în tribune doar pentru că fanii n-au fost clarvăzători. Respectul nu se cere, se oferă
Fotbalul există pentru suporteri, iar fidelizarea lor nu se face prin reguli inventate peste noapte și aruncate pe rețelele sociale sub forma unui ultimatum. Când le ceri fanilor să vină alături de echipă în exilul de la Mioveni, dar le trântești ușa în nas pentru că nu au păstrat o dovadă pe care nu le-ai cerut-o niciodată, mesajul transmis este unul singur: suporterul este tratat ca un simplu plătitor de taxă, nu ca un partener al clubului.
Victoriile de pe teren, precum cea cu Dinamo, aduc oamenii aproape de echipă. Astfel de stângăcii administrative, însă, îi îndepărtează mai repede decât orice înfrângere.
