Trăim într-o lume care aleargă constant după rezultate și perfecțiune, dar mai există oameni care aleg, cu blândețe…să încetinească. Diana Hideg este unul dintre ei. Mamă, antreprenor și „zânograf” — așa cum se definește — ea scrie povești care nu doar se citesc, ci se simt. Universul ei nu este construit din grabă, ci din prezență. Din observație. Din liniștea aceea rară în care lucrurile capătă sens. Între viața de familie, business și scris, Diana nu caută echilibrul perfect, ci autenticitatea — iar poveștile ei devin o invitație discretă pentru fiecare dintre noi: să vedem dincolo de vizibil. Am avut șansa de a sta de vorbă despre copilărie, imaginație, disciplină și despre magia care, spune ea…nu a dispărut niciodată — doar așteaptă să fie redescoperită! Într-o lume în care ritmul accelerat lasă tot mai puțin spațiu pentru visare, Diana Hideg reușește, cu finețe și autenticitate, să redeschidă poarta către universul poveștilor. Autoare, zânograf și susținătoare a lecturii, ea creează legături între real și imaginar, între copilărie și maturitate, între tradiție și sensibilitatea prezentului.
Născută în Pitești, cu studii absolvite la Colegiul Național „I.C. Brătianu” și ulterior la Academia de Studii Economice din București, Diana Hideg îmbină armonios rigoarea mediului de business – unde ocupă un rol de conducere în cadrul companiei de construcții Selca SA – cu sensibilitatea unui creator de universuri.
Semnează volumul „Pe larg… despre zâne”, o carte inspirată din mitologia românească și din farmecul discret al lucrurilor simple. Totodată, este inițiatoarea conceptului de „zânograf”, prin care readuce în actualitate poveștile zânelor, reinterpretate pentru copiii de azi. Dincolo de scris, devine un adevărat ambasador al lecturii, organizând întâlniri și evenimente pentru cei mici, în care evidențiază rolul poveștilor în dezvoltarea imaginației și a caracterului. Activitatea sa continuă și în mediul online, prin canalul de YouTube „Fragmente Magice”, un spațiu dedicat redescoperirii frumuseții din viața de zi cu zi, naturii și simbolurilor care ne apropie de esență. În calitate de speaker, Diana Hideg inspiră prin discursuri despre curajul de a-ți asculta vocea interioară și despre importanța imaginației, nu doar în copilărie, ci pe tot parcursul vieții.
1. Dacă ar fi să vă descrieți în câteva cuvinte…
Sunt un om care a învățat să încetinească ca să poată vedea. Sunt mamă, înainte de orice rol si, as zice, un căutător de sens, nu de rezultate rapide.
Sunt „zanograf” – adică omul care ascultă poveștile nevăzute și le pune în cuvinte. Îmi place să cred că, prin ceea ce fac, pot să aduc puțină liniște într-o lume grăbită.
Sunt între lumi – cea concretă și cea magică. Și cred că magia începe exact acolo unde alegi să fii prezent.
2. Cum s-au întâlnit managementul și poveștile…
Nu le-am simțit vreodată ca lumi separate. Era lumea economică, în care mă regăseam în proiecte concrete si obiective clare. Aici m-au găsit poveștile când eu m-am decis să le ascult.
Disciplina cu care eram obișnuită din business mi-a dat structura să pot scrie.
Iar poveștile mi-au arătat ele calea. Doar pentru că m-am decis să le las să îmi conducă pașii. Cred că avem nevoie, uneori, să lăsăm și viața să ne trăiască, nu doar să o dirijăm noi cu înverșunare.
3. Influența familiei și copilăriei
Copilăria mea a fost plină de personaje interesante. Bunici, străbunici, unchi si mătuși toți aveau personalități colorate si povești care mai de care mai distractive. Acum toți își găsesc loc în ceea ce scriu. Chiar dacă mulți dintre ei nu mai sunt cu noi, mi-au rămas în amintire și mă inspiră.
Cănd mă gândesc la copilărie îmi aduc aminte de felul în care oamenii trăiau fără să grăbească nimic. Asta, îmi place să cred, că transmit și eu.
4. Cine v-a încurajat imaginația
Nu a fost o încurajare directă de tip „scrie”. A fost mai degrabă libertatea de a visa. Nu mi s-a spus că lucrurile nu sunt reale. Mi s-a permis să le simt. Și asta a fost suficient. Uneori, cel mai mare sprijin este să nu ți se taie imaginația. Cred că de acolo a început totul.
5. Care a fost momentul în care ați simțit că vreți să deveniți autoare?
Nu a fost un moment spectaculos. A fost liniștit. Ca și cum cineva ar fi deschis o ușă în interiorul meu. Am început să scriu fără să spun nimănui. Poveștile, personajele veneau buluc, convinse că am nevoie de ele. Și chiar aveam. Așa că nu a fost o alegere de carieră. A fost o întoarcere către mine.
6. Cum se îmbină viața de familie, business și scris?
Nu există echilibru perfect. Există alegeri zilnice. Uneori scriu noaptea. Uneori nu scriu deloc câteva zile. Familia este ancora mea. Business-ul este structura. Scrisul este spațiul meu interior. Încerc să nu le pun în competiție. Ci să le las să se susțină.
7. Rolul familiei în procesul creativ?
Familia este primul meu public. Copiii mă mai pun să schimb cuvinte câteodată. Ei sunt inspirația mea principală și motivul pentru care scriu.
8. Lecții din antreprenoriat
Antreprenoriatul m-a învățat disciplină reală. Nu cea teoretică. Mi-a arătat că lucrurile se construiesc în timp. M-a învățat răbdarea. M-a învățat responsabilitatea. Și că nu poți renunța când devine greu sau pentru că ai o zi mai proastă. Aceeași lecție o aplic și în scris. Inspirația vine, dar munca rămâne.
9. Organizarea ca scriitor
Orice proiect nou devine, pentru mine, un copil mic de care trebuie să ai grijă. Scrisul este noul meu proiect și noul meu bebeluș. Energia feminină l-a îmbrățișat rapid și l-a făcut prioritate. Cu pași, cu termene, cu reveniri. Încerc să las loc și pentru magie și să văd unde mă poartă. Este un echilibru între disciplină și libertate. Și învăț în fiecare zi să nu stric magia cu prea mult control.
10. De unde a pornit „Pe larg… despre zâne”?
A pornit dintr-o întrebare simplă: „Dacă magia nu a dispărut, ci doar nu o mai vedem?” Apoi a venit imaginea unui copil care este, pentru prima dată, într-o tabără. Și totul a crescut de acolo. Nu am inventat lumea. Am descoperit-o, pas cu pas. Ca și cum era deja acolo.
11. Mesajul pentru copii și adulți este:
Că magia există. Dar nu ca în povești, ci în felul în care alegi să vezi lumea. Că a crede nu este copilăresc. Este curajos. Și că fiecare dintre noi are acces la o lume mai profundă. Dacă își dă voie să o vadă.
12. Cum construiți personajele?
Personajele mele nu sunt inventate complet. Sunt combinații de oameni reali, emoții și natură. Fiecare are o parte din mine. Și o parte din lume. Le las să crească singure. Nu le forțez. Le ascult.
13. Rolul naturii
Natura este fundamentul lumii mele. Fiecare zână este legată de un element natural. Pentru că natura nu minte. Ea arată exact cum sunt lucrurile. Și cred că acolo ne reconectăm cu noi.
14. Reacția cititorilor
Copiii reacționează cel mai sincer. Unii mă întreabă dacă zânele sunt reale. Și îmi place să le spun: „Tu ce crezi?” Am avut momente în care copiii au început să observe mai mult natura după carte. Asta m-a emoționat profund. Pentru că acolo știu că s-a întâmplat ceva real.
15. Importanța literaturii pentru copii
Este mai importantă ca niciodată. Pentru că lumea este foarte rapidă. Iar copiii au nevoie de spațiu interior. Lectura creează acest spațiu. Le dezvoltă imaginația. Dar mai ales îi ajută să se înțeleagă. Și asta este esențial.
16. Proiecte viitoare
Da, universul continuă. Urmează spiridușii, ielele, vrăjitorii. Fiecare carte aduce o nouă bucată a unei lumi magice. Și o nouă etapă a creșterii. Este o lume care se extinde constant.
17. Povești care „șoptesc”
Da, foarte multe. Uneori vin ca imagini. Alteori ca senzații. Nu le scriu pe toate imediat. Dar le notez. Și știu că la momentul potrivit vor deveni povești.
18. Care sunt provocările unui autor la început de drum?
Vizibilitatea. Încrederea în tine. Răbdarea. Dar cred că cea mai mare provocare este să continui. Chiar și când nu vezi rezultate. Pentru că începutul este imprevizibil.
19. Ce mesaj doriți să le transmiteți copiilor?
Nu renunțați la imaginație. Este una dintre cele mai mari puteri pe care le aveți. Scrieți, desenați, creați. Chiar dacă pare că nu contează. Contează. Pentru că acolo începe cine sunteți voi.
20. Privind spre viitor…?
Mi-aș dori să rămân autentică. Să cresc, dar fără să pierd esența. Să ajung la cât mai mulți copii. Și să creez spații în care magia să fie trăită, nu doar citită. Atât în cărți, cât și în viața reală. Pentru că, până la urmă, despre asta este totul. Un interviu de ANTONIU NEGUȚ
