Vizitează cea mai dură închisoare din lagărul comunist și află mai multe despre Experimentul Pitești. Memorialul Închisoarea Pitești este deschis de joi până duminică, între orele 11:00 – 18:00.
Istoria Închisorii de la Pitești începe cu mult înainte de instaurarea regimului comunist, pe când Pitești era un târg cu o întindere mult mai restrânsă decât în prezent.
Temnița orașului Pitești a fost ridicată în anii 1800, dar vechea clădire s-a degradat cu timpul și a fost demolată. În locul ei a fost construit, între 1937 și 1941, actualul imobil, care a funcționat ca penitenciar până în 1977. Noua închisoare de la Pitești era cea mai modernă din România la data construcției, în 1941, dispunând de o capelă, infirmerie, sistem de încălzire centralizat și condiții moderne.
În primii ani de funcționare, închisoarea primea în special deținuți de drept comun, dar și deținuți politic – tineri membri ai Mișcării Legionare –, începând cu 1942. După 23 august 1944, deținuții politic erau majoritari în acest penitenciar și reprezentau întregul spectru politic: membri sau simpatizanți ai Partidului Național Țărănesc, ai Partidului Național Liberal, ai Mișcării Legionare, monarhiști, dar și apolitici sau foști membri ai poliției și ai jandarmeriei. Închisoarea avea și o secție pentru femei și o secție utilizată de Securitate pentru cei reținuți pe perioada anchetelor. Din august 1948, aproape toți deținuții politic care erau studenți la momentul arestării erau trimiși la închisoarea Pitești.
Închisoarea Pitești a devenit cunoscută pentru că a găzduit acțiunea violentă numită de scriitorul Virgil Ierunca „fenomenul Pitești”. Studenții erau torturați pentru a-și denunța propriile activități anticomuniste, dar și pe cele ale cunoscuților lor. De asemenea, erau forțați să se dezică de familiile și prietenii lor și să renunțe la valorile morale. În final, pentru a demonstra că au devenit oameni noi și că au lăsat trecutul în urmă, erau forțați să devină agresori pentru alte victime. Sinistra acțiune a avut loc la Pitești între noiembrie 1949 și mai 1951, dar a fost extinsă în alte penitenciare începând cu primăvara anului 1950.
Scopul principal era obținerea de informații de la victime, ce foloseau la arestarea altor anticomuniști, însă violențele au dus și la distrugerea personalității victimelor, spre a le face incapabile de acțiuni de opoziție față de regim în viitor. Doar un grup restrâns de personaje din Securitate cunoștea detalii despre ceea ce se petrecea la penitenciarul Pitești. Chiar directorului închisorii i s-a restricționat accesul în interiorul celulelor unde se petreceau violențele, atât pentru a ține acțiunea secretă, cât și pentru a crea impresia că deținuții înșiși erau vinovați pentru aceste torturi.
Peste 600 de studenți au fost torturați la Pitești și cel puțin 11 au murit din cauza violențelor scăpate de sub control.
După oprirea acțiunii violente, în vara lui 1951, au fost aduși aici membrii și sprijinitorii grupului de rezistență anticomunistă „Haiducii Muscelului”, iar mai târziu, persoane acuzate de spionaj împotriva comuniștilor sau de încercarea de trecere a frontierei. Cu timpul, condițiile de detenție s-au ameliorat, iar numărul deținuților politic a scăzut, dar odată cu amnistia generală din 1964, Penitenciarul de la Pitești a continuat să fie utilizat pentru deținuții de drept comun.
În 1977, regimul comunist a decis desființarea a peste jumătate din penitenciarele existente în România, iar penitenciarul Pitești a fost și el desființat. Drept urmare, în 1977 clădirile și terenul penitenciarului au fost date în administrare Trustului de Construcții Industriale Argeș, o companie deținută de stat.
În 1991, Trustul de Construcții a fost desființat în urma privatizărilor și din el s-au desprins mai multe companii cu capital privat ce au în proprietate zone distincte din fosta închisoare. O parte din fostul penitenciar a fost transformată în muzeu memorial de către Fundația Memorialul Închisoarea Pitești, o fundație privată care astăzi deține o parte a clădirii fostului penitenciar.
Memorialul Închisoarea Pitești, deschis publicului în 2014, oferă tururi ghidate, activități culturale și educative și găzduiește o expoziție permanentă ce explorează istoria dictaturii comuniste în România. Expoziția are ca punct central „fenomenul Pitești”, dar oferă, de asemenea, informații despre instaurarea comunismului, mișcările anticomuniste, anii ‘80 și căderea regimului. În interiorul Memorialului se află și Librăria Manuscris, de unde vizitatorii pot achiziționa cărți, materiale audio și alte produse legate de subiectul detenției politice.
De asemenea, într-una din cele mai importante camera din fostul penitenciar, la etaj, se află o capelă unde se desfășoară regulat slujbe religioase.
Din 2022, în aceeași clădire a fostului penitenciar, fundația a deschis Muzeul Comunismului pentru Copii, un proiect dedicat copiilor și adolescenților prin care aceștia explorează prin joc și ateliere tema comunismului în România. Muzeul a fost creat de echipa Memorialului Închisoarea Pitești pentru a le vorbi celor mai tineri despre comunism într-o formă interesantă și ușor de înțeles.
