”De doi ani și jumătate, la circa 1000 km N-E, se desfășoară un război în toată regula, în care serviciile medicale sunt adaptate la situația în care, numai într-o singură zi pierderile umane ajung la numere de patru cifre. Pasiunea pentru război a Federației Ruse este atât de mare încât, pentru a spori misterul, nici nu îi spune pe nume. Cu o eufemistică discordantă cu realitatea din teren, forța militară declanșatoare a invaziei folosește termenul de operațiune specială. Și, ca în orice flirt prelungit fără finalitate, apare o stare de nervozitate.
Decimate și epuizate psihic, cele două armate au ajuns să se atace reciproc cu o tandrețe demnă de un tango. Acest reverse-invasion al ucrainenilor constituie marea surpriză a războiului, dar ca la șah sau fotbal, poate lasă descoperită apărarea. Strategia atac-atac nu înseamnă neapărat un rezultat final win-win; ba chiar dimpotrivă, ca într-un interminabil tie-break, nici una dintre tabere nu se va considera învinsă, iar frontiera ar putea rămâne cea dinainte de invazie, punându-ne întrebarea legitimă dacă nu această conflagrație a fost o greșeală neforțată. Cu alte cuvinte, nimeni nu pierde teritorii, dar arsenalul militar este utilizat și decontat. Cine va mai putea însă compensa suferința umană incalculabilă?
Un alt teatru de razboi s-a deschis în urmă cu un an în Orientul Mijlociu. Aici, ostilitățile se desfășoară la un alt nivel, cu o vrăjmășie care depășește șapte decenii în istoria modernă și are rădăcini în antichitate. Musulmanii șiiți au o superioritate numerică evidentă, în timp ce armata israeliană are un grad de dotare foarte ridicat, inclusiv capacitatea de a ținti cu precizie matematică lideri adverși. Chiar dacă luptele sunt la o distanță mai mare de țara noastră, urmărim cu interes desfășurarea evenimentelor pentru că ele nu sunt izolate. Recentul bombardament al bazei militare rusești din Siria, plină de armament iranian, este un arc electric care, pentru o zi, a cuplat cele două arene militare.
Un scenariu medical spune că, după o calamitate, pierderile de vieți omenești sunt compensate demografic de un val de nașteri în următorii ani. Stresul produs de tectonic, de pildă, unește familiile. Numai că un cataclism natural durează o zi, iar războiul ani.
Noi nu flirtăm cu lucrurile grave și nu ne ferim să credem că multe dintre momentele incandescente care au eclatat societatea românească ar putea fi manifestări ale unui război hibrid: explozia de la Crevedia, atacul cibernetic asupra unui lanț de spitale, istoria cu noradrenalina, ghidușiile unui europarlamentar locvace, înfrângerea umilitoare a campioanei naționale la Belgrad, etc., etc..
Postbelic, vor exista învingători și învinși. România a câștigat primele două războaie mondiale și acum este încadrată robust în tabăra NATO. În contrast, Ungaria vecină a pierdut primele două conflagrații de anvergură globală, iar acum este condusă de lideri iliberali. Polonia și China, susținători zeloși ai Ucrainei și, respectiv, Rusiei, nu vor ezita probabil să devoreze teritorii ale actualilor aliați, dacă aceștia vor intra în colaps.
După ce întreaga încărcătură negativă acumulată pe glob va fi detonată, oamenii se vor bucura de o lungă perioadă de pace. Probabil că relațiile noastre cu Rusia vor fi, peste câțiva ani, la fel de amicale ca și cele cu Turcia. Zonele inundabile din Vaslui – unde Ștefan cel Mare a înecat cândva o armată otomană de 120.000 de ostași, sau Galați – unde invadatorii muscali au înțeles bine traducerea cuvântului Nămoloasa, fac în prezent victime inocente în rândurile compatrioților care au primit autorizații de construcție insuficient documentate. Să fim atenți, capcanele pe care le-am folosit împotriva imperiilor invadatoare pot fi necruțătoare și cu ai noștri!” Material realizat de conf. dr. Adrian Tase
adrian-tase-bun
Comentează prin Facebook:
