Primăvara este perioada renașterii și reînvierii: a naturii și credinței. Cu toate acestea, sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai importantă sărbătoare creștină, celebrată în fiecare primăvară, este, în primul rând, despre ucidere. Dacă ne raportăm la credința noastră creștină, este evident că purtăm cu noi, de peste 2.000 de ani, o tradiție veche, care nu ne aparține cu adevărat și prin care ignorăm total cuvintele și indicațiile Domnului despre cum trebuie să sărbătorim, de fapt, Învierea.
Pentru cei mai mulți miei, simbol al inocenței și fragilității, acest sezon mirific nu este despre înflorire și bucurie, ci despre frică, durere și sfârșitul vieții, când încă mai sunt copii ai mamelor lor.
Din ce în ce mai mulți oameni au început să conștientizeze că nu este nici necesar, nici etic să ucidem alte ființe, iar România a făcut un salt spectaculos în ultimii ani, în această privință. Însă, tradiționala practică a „sacrificiului” de Paște încă exprimă, pentru o parte, o devoțiune profundă, dar și suferință pentru milioane de animale. Este timpul să ne întrebăm dacă această practică este încă justificabilă în lumea modernă, să ne uităm critic la tradițiile noastre și să adoptăm și să promovăm o abordare compasională, care să respecte viața și bunăstarea tuturor ființelor.
Sărbătoarea Învierii este despre bucurie, speranță și iubire. Să aducem aceste valori în fiecare aspect al vieții noastre, inclusiv în modul în care tratăm animalele – ființele care împart această planetă cu noi. Să facem din această primăvară un moment de regenerare pentru natură și pentru inimile și mințile noastre.
Schimbarea este esențială pentru progres și evoluție. Să începem schimbarea prin a lăsa mieilor dreptul de a trăi bucuria primăverii și a vieții.
Un Paște Fericit și Binecuvântat!
