”Medicina este un amestec de cunoștințe, experiență și compasiune.”
Dr. Andrei Găitan, un parcurs profesional între București și Pitești
Absolvent al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, cu rezidențiatul efectuat la Spitalul Clinic Colțea și cu stagii de pregătire în străinătate, medicul ORL Andrei Găitan a profesat din anul 2017 și până în 2023 în cadrul Secției ORL a Spitalului Județean de Urgență Pitești. Totodată, în perioada 2022-2023 a avut o colaborare și cu Spitalul SANADOR din Capitală. Originar din București și în vârstă de 38 de ani, doctorul Găitan activează din anul 2023 și până în prezent în cadrul Muntenia NORD Hospital, acolo unde se îngrijește de sute de pacienți care îi trec pragul zilnic.
Pe lângă intervențiile de chirurgie oncologică, traumatologică și funcțională ORL, acesta abordează și proceduri de chirurgie endoscopică. Până în prezent, a efectuat câteva sute de intervenții chirurgicale, construindu-și cu perseverență o reputație solidă în domeniu. Mai mult de atât, sunt mai bine de 8 ani de când efectuează intervenții chirurgicale endoscopice, minim invazive și a realizat și dacriocistorinostomii endoscopice la SJU Pitesti. Dr. Găitan are în vedere reluarea acestui proiect chirurgical la Muntenia NORD Hospital.
1. Ce v-a determinat să alegeți medicina ca profesie?
Am ales medicina din două motive. Primul este reprezentat de dorința de a face o diferență, de a contribui la o lume mai bună, cel de-al doilea este curiozitatea de a înțelege corpul uman, un mister care te captivează și te motivează să-i dezlegi enigmele.
Mai târziu am înțeles că dorința de a deveni medic nu este o simplă alegere de carieră, ci un ecou al compasiunii umane. Este dorința de a fi acolo în momentele cele mai vulnerabile ale vieții altora, de a oferi o mână de ajutor atunci când e nevoie cel mai mult.
2. De ce ați ales specializarea ORL dintre toate cele disponibile?
Mi-am dorit de la început să ajung chirurg. În timpul facultății am asistat la o serie de intervenții chirurgicale realizate în diferite discipline. Am fost fascinat de chirurgia endoscopică și am ales specializarea ORL, crezând că este cea mai nobilă dintre specialitățile chirurgicale.
3. Vă mai amintiți momentul în care ați simțit prima dată că vreți să deveniți medic?
Nu îmi amintesc momentul exact, însă vă pot spune că îmi amintesc curiozitatea și fascinația față de complexitatea corpului uman. În plus, îmi aduc aminte zâmbetul și bucuria din suflet ce apăreau ori de câte ori visam că într-o zi voi putea vindeca și aduce speranță în viața cuiva.
Trei mentori i-au ghidat mâinile în anii de rezidențiat
4. A existat o persoană – un mentor, profesor, sau membru al familiei – care v-a influențat decisiv parcursul profesional?
De fapt, au existat 3 mentori ce mi-au ghidat mâinile prin țesuturile fragile ale corpului uman și prin labirintul complex al emoțiilor, al îndoielilor și al reușitelor profesionale.
Port o recunoștință profundă domnului doctor Marian Stamate și doamnei doctor Dana Vlad, ce m-au îndrumat în anii de rezidențiat, și doamnei doctor Paula Stoica, ce mi-a fost alături în primii ani ai carierei.
Acești trei oameni nu mi-au oferit doar cunoștințe medicale, ci mi-au sculptat caracterul, mi-au insuflat încredere și mi-au arătat că empatia și compasiunea sunt la fel de importante ca tehnica chirurgicală.
5. Spuneți-mi câte ceva despre experiența anilor de facultate? Ce v-a marcat cel mai mult?
Anii petrecuți în Facultatea de Medicină au fost ca o cursă pe un munte abrupt, plini de urcușuri și coborâșuri. Îmi amintesc emoțiile din ziua examenului și nopțile nedormite.
În acei ani am învățat anatomia corpului și anatomia sufletului. Am descoperit în mine o reziliență nebănuită și o compasiune profundă.
Azi, privind în urmă, văd o vale plină de amintiri, de prieteni deveniți familie și sunt fericit că am o vocație ce îmi umple inima cu bucurie nemăsurată.
6. Ce provocări ați întâlnit în timpul rezidențiatului?
Volumul uriaș de muncă, presiunea constantă și comunicarea cu aparținătorii pacienților – CELE MAI MARI PROVOCĂRI
Totul este provocator în timpul rezidențiatului. Orele lungi și programul extenuant, responsabilitatea, presiunea constantă de a te adapta la situații imprevizibile și de a îndeplini așteptările îndrumătorilor, volumul mare de muncă, curba de învățare abruptă, dificultatea izvorâtă din încercarea constantă de a îmbina teoria cu practica, educația continuă – toate acestea creează un mediu profesional dificil.
Pe lângă toate astea, fiecare încearcă să echilibreze balanța ce are pe un taler viața profesională intensă și, pe celălalt, viața personală.
La această listă aș adăuga provocările morale și etice ce se nasc din luarea deciziilor dificile, comunicarea cu pacienții și familiile lor și conflictele ce apar.
7. Cum v-a schimbat primul contact real cu un pacient?
M-a făcut să înțeleg cât de important este dialogul și comunicarea. Capacitatea profesională poate fi umbrită de lipsa unor explicații adecvate în ceea ce privește diagnosticul și opțiunile terapeutice.
8. A existat vreun caz sau situație din anii de formare care v-a definit profesional?
Da, în timpul rezidențiatului, îmi amintesc de o intervenție chirurgicală dificilă realizată pentru îndepărtarea unei tumori cervicale masive, în cadrul căreia vena jugulară internă, prinsă în tumoră, a fost perforată și s-a dilacerat. Acest fenomen a generat o sângerare masivă cum nu mai văzusem până atunci. Domnul Profesor Dr. Cristian Radu Popescu, un chirurg de excepție, cu mulți ani de experiență, a intervenit și a oprit sângerarea, salvând pacientul.
Domnul profesor era pe atunci o legendă a Spitalului Colțea din Capitală, un mit viu, un exemplu suprem de pricepere. Asistând la acest eveniment am înțeles că experiența chirurgicală este o superputere, singura care, în anumite situații, face diferența dintre viață și moarte. De asemenea, am mai înțeles un lucru foarte important: în medicină, adevăratul respect se câștigă.
9. Unde ați început să profesați după finalizarea rezidențiatului?
Chiar aici, în Argeș, în cadrul Secției ORL a Spitalului Județean de Urgență Pitești.
A descoperit o tumoare rară în primele luni din cariera sa
10. Care a fost primul diagnostic dificil pe care l-ați pus singur?
Nu îmi mai amintesc exact, dar vă pot spune că am diagnosticat, în primele luni ale carierei, prezența unei formațiuni tumorale rare. Este vorba de un laringocel intern.
11. Ce aspect al specializării ORL considerați cel mai provocator?
Sunt multe aspecte provocatoare ale specialității ORL. Dintre acestea aș aminti: chirurgia la baza craniului, procedurile chirurgicale reconstructive, navigarea anatomiei complexe în chirurgia endoscopică și conservarea funcționalității în timpul procedurilor chirurgicale efectuate în cazul tumorilor maligne laringiene.
12. Ați lucrat în echipe multidisciplinare? Cum apreciați această colaborare?
Da, am avut bucuria și onoarea de a lucra alături de colegi talentați – oftalmologi, chirurgi plasticieni și neurochirurgi – însă cea mai de preț experiență profesională am acumulat-o lucrând alături de doamna doctor Alexandra Stanciu-Mincă, un chirurg oromaxilofacial extraordinar. Prin prisma patologiei tumorale de graniță ORL/chirurgie oromaxilofacială am operat împreună mulți pacienți ce ne calcă pragul și azi, reușind să-i salvăm din ghearele unor afecțiuni crunte.
13. Cum s-a transformat modul în care practicați medicina față de începuturile carierei?
Cred că un aport semnificativ l-a avut progresul tehnologic, acesta făcându-și simțită prezența de la elaborarea unui diagnostic corect până la livrarea unui rezultat chirurgical reușit.
14. Ce considerați că este cea mai mare realizare profesională de până acum?
Deși sunt cel mai mare critic al meu, pot spune că sunt oarecum mulțumit de progresele pe care le-am făcut în chirurgia endoscopică. Încerc să acumulez mereu cunoștințe noi și să îmi perfecționez tehnica. Uitându-mă în spate, remarc că am urcat trepte importante ale curbei de învățare.
15. Ați participat la stagii sau formări în străinătate? Cum v-au influențat?
Da, am participat și particip anual la numeroase manifestații științifice. Cred că elementele practice fundamentale în ceea ce privește chirurgia endoscopică le-am dobândit în urma cursurilor din Slovenia și Germania.
Dr. Andrei Găitan – mereu la curent cu noutățile din domeniu
16. Există un domeniu din ORL în care v-ați specializat mai mult – chirurgie, audiologie, rinologie etc.?Abordez întotdeauna, cu drag, provocările chirurgicale din rinologie, chirurgie laringiană, chirurgie cervicală și chirurgie orofaringiană.
17. Ce principii v-au ghidat mereu în relația cu pacienții?
Cu răbdare, înțelegere și empatie. Încerc să ascult și să pun multe întrebări până înțeleg exact problema pacienților mei. Cu cei mici mă port întotdeauna cu blândețe. Uneori un zâmbet, o vorbă bună și chiar o glumă ajută la detensionarea atmosferei din cabinet.
18. Cum gestionați cazurile emoțional dificile – copii, pacienți în vârstă, boli grave?
Îmi amintesc cu drag de toți pacienții mei. Printre ei se numără un domn căruia i-am salvat viața, într-o seară, printr-o intervenție chirurgicală numită: traheotomie.
Stimatul domn a avut ghinionul de a dezvolta o epiglotită acută pe fondul unui abces epiglotic. Cazul s-a rezolvat cu bine și imaginea cu el strângându-și în brațe soția și copilul, la plecare, mi-a zugrăvit o dulce amintire în suflet.
19. Există o întâlnire cu un pacient pe care nu o veți uita niciodată?
Este o întrebare dificilă. Recunosc că mă descurc dezastruos la acest capitol.
20. Cum reușiți să construiți încredere cu pacienții în doar câteva minute?
Experiența profesională, empatia și compasiunea – trei elemente fără de care un medic nu poate performa
Cred că un medic bun este acela ce posedă, alături de experiența profesională, abilități de comunicare, empatie și compasiune. Este, de asemenea, esențială înțelegerea reală a problemelor cu care pacientul se confruntă. Un medic bun este capabil să trateze trupul și să liniștească mintea.
21. Ce v-a învățat medicina despre oameni, în general?
Mi-am iubit întotdeauna munca și pacienții. M-am înțeles bine cu cea mai mare parte din colegii de la SJU Pitești. Am ales să plec, chiar dacă a fost o decizie dificilă, în momentul în care am înțeles că agenda politică este tot ce contează în acel loc. Am demisionat pe baze principiale. Nu am lucrat o vreme, fiind absolut scârbit de cele întâmplate și de personajele josnice ce ocupă funcții importante, absolut nemeritat.
Am început apoi să lucrez în sectorul privat. Am realizat numeroase intervenții chirurgicale în cadrul Spitalului SANADOR București. Am avut o scurtă colaborare cu Spitalul Gomoiu din București. Am lucrat alături de doctori capabili, am asistat la abordări noi și mi-am lărgit orizontul profesional.
Acum realizez că rana se vindecă. Am o frumoasă colaborare cu Nord Muntenia Hospital. Lucrez cu contract de colaborare și pot spune că îmi câștig fiecare bănuț. Să pleci din sistemul de stat și să activezi exclusiv în privat este o provocare din multe puncte de vedere.
În spitalul de stat, salariul este același pentru colegul care operează cazuri dificile și pentru cel care nu face nimic. În privat se câștigă fiecare bănuț și fiecare pacient.
22.Cum reușiți să mențineți echilibrul între viața profesională și cea personală?
„Ne putem aștepta ca imprimarea 3D să ajute la elaborarea unui plan chirurgical personalizat și bine pus la punct (…)”
Cred că domeniul otorinolaringologiei se va dezvolta semnificativ în anii ce vin, pe baza dezvoltării tehnologice. Inteligența artificială își va face simțită prezența în procesul de diagnostic, alături de imagistica 3D și 4D. Microscoapele se vor „muta” din laborator în sălile de operații. Cu ajutorul microscopiei avansate, precizia intervențiilor chirurgicale va crește. Analiza ADN va fi utilizată pentru detectarea precoce a unor patologii. Cu siguranță se vor perfecționa tehnicile chirurgicale minim invazive. În laborator sunt perfecționați deja roboții chirurgicali, ce, cu siguranță, pe viitor, vor fi prezenți în sala de operație alături de echipa chirurgicală, oferind precizie și dexteritate.
Ne putem aștepta ca imprimarea 3D să ajute la elaborarea unui plan chirurgical personalizat și bine pus la punct.
Sunt dezvoltate dispozitive precise ce vor permite monitorizarea parametrilor fiziologici de la distanță.
În ceea ce privește tratamentul, cred că viitorul este al medicamentelor ce vizează mecanisme specifice ale bolilor ORL.
23. Ce înseamnă pentru dvs. un „medic bun”?
Îmi doresc să devin din ce în ce mai bun pe segmentele specialității ORL pe care deja le iubesc. Este vorba despre chirurgia endoscopică rinosinusală, chirurgia cervicofacială în câmp deschis, chirurgia laringiană și chirurgia patologiilor tumorale.
Sunt pasionat de intervențiile chirurgicale efectuate pentru sforăit sau roncopatie, în termeni medicali. De asemenea, doresc să mă specializez pe chirurgia estetică a feței.
Noutăți pentru pacienți cu privire la patologia tumorală
Pregătesc proiecte chirurgicale importante alături de colegi talentați. Cu susținerea conducerii Nord Muntenia Hospital, pacienții din județul Argeș vor beneficia de un plan de tratament personalizat în ceea ce privește patologia tumorală.
Sunt cu adevărat entuziasmat de un proiect ce își propune rezolvarea unei patologii de graniță ORL/oftalmologie. Este vorba despre abordarea endoscopică, minim invazivă, a dacriocistitei cronice.
Pe viitor, îmi propun ca pacienții din județul Argeș, și nu numai, să beneficieze de cele mai bune tratamente, la standarde înalte, acasă, fără drumuri inutile.
24. Ați avut vreodată momente de îndoială privind parcursul profesional?
Aș schimba mai multe lucruri la sistemul medical românesc…
În primul rând, aș depolitiza sistemul medical. Tratarea acestei boli ce stă la baza colapsului în care, azi, sistemul de sănătate se află, ar stârpi toate pilele, cunoștințele, fanfaronii, avarii și toate celelalte creaturi ce nu își au locul într-un joc cu o miză așa mare.
Rezolvarea disciplinară = rețeta succesului în medicina de intervenție
Aș facilita promovarea pe baza meritocrației și remunerația pe același criteriu.
Consider extrem de importantă colaborarea în echipă. Rezolvarea multidisciplinară este cheia ce deschide ușa succesului. Astfel, cred că doctorii ar trebui să lucreze cât mai mult împreună, fără piedici birocratice inutile.
Cred că este absolut necesară rectificarea sistemului de malpraxis și introducerea unui corp de experți medicali în procesul de soluționare a plângerilor, precum și plata gărzilor la tariful orar al normei de bază. Cred că este absolut batjocoritor, pentru orice medic, nerecunoașterea gărzilor ca vechime în muncă.
Este evident că România a înregistrat o scădere a populației în ultimii ani, de ordinul zecilor de mii sau a sutelor de mii, în funcție de anul specific. În anii ce vin, mulți doctori vor ieși la pensie. Suntem pregătiți pentru lipsa de personal din domeniul sanitar?
Știm cu siguranță că tinerii doctori sunt dispuși să lucreze în aceleași condiții mizere, să accepte lipsa perspectivelor profesionale și să fie conduși de aceiași oameni incapabili?
Dacă nu ne vom trezi și nu vom lăsa acest sistem să respire și să se guverneze după reguli logice, de bun-simț, până la urmă, vom fi criminalii propriilor noastre rude, cunoștințe și familii într-o comedie neagră.
25. În ce direcție credeți că se îndreaptă medicina ORL în România?
–
Un lucru important de menționat despre ORL-istul Andrei Găitan este faptul că are o pasiune pentru muzica rock în din anii de liceu. Dacă nu ar fi ales medicina ca profesie, tănărul Andrei Găitan ar fi putut fi scenă, în turnee…Mai mult de atât, acesta chiar a făcut parte din câteva trupe de punk, rock și heavy metal, momente de care își aduce aminte cu bucurie cu fiecare prilej.
„MI-AȘ FI DORIT SĂ FIU CHITARIST”
26. Ce planuri de viitor aveți din punct de vedere profesional?
Cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu chitarist. Am avut această pasiune încă din liceu. Am cântat în câteva formații de rock, punk, heavy metal și rock alternativ. Au fost vremuri minunate. Este incredibil să vezi cum emoțiile adolescenței ce îți curg prin vene se topesc pe corzile chitarei, transformându-se în note muzicale.
27. Ce v-ar plăcea să știe oamenii despre medicul Andrei Găitan, dincolo de halatul alb?
Dincolo de halatul alb, sunt un om ce duce o luptă constantă cu îndoielile și epuizarea. Cred că sufăr de un fel de empatie profundă, probabil nesănătoasă, ce mă face să port cu mine mult din încărcătura afectivă a tot ce se trăiește la spital.
Altfel, am bucurii mărunte. Ador să fac sport. Sunt rare zilele când nu mă duc la sală. Citesc, gătesc…
