Apariția OUG nr. 107/2024 a venit oarecum surprinzător și pe neașteptate, afirmă consultantul fiscal Dragoș Pătroi, într-o opinie transmisă, zilele trecute, pe HotNews.ro.
Actul normativ, detaliază autorul, are la bază o notă de fundamentare insuficient structurată și care nu conține o analiză obiectivă și pertinentă a cauzelor care au condus la apariția și acumularea acestor obligații fiscale restante.
În plus, este a patra amnistie fiscală generală din 2015 încoace, după OUG nr. 44/2015 (cu trimitere la obligațiile fiscale restante la data de 30 septembrie 2015), OG nr. 6/2019 (cu trimitere la obligațiile fiscale restante la data de 31 decembrie 2018) și OUG nr 69/2020 (cu trimitere la obligațiile fiscale restante la data de 31 martie 2020). Dragoș Pătroi, specialist în fiscalitate: ”Repet, mă refer doar la amnistii fiscale generale, fără a le lua în calcul și pe cele punctuale, sectoriale (precum, spre exemplu, amnistia privind recalificarea diurnelor sau a tichetelor-cadou ca avantaje de natură salarială). Actul normativ conține mai multe componente, dar o să mă refer, în continuare, doar la două dintre acestea, și anume amnistia fiscală și bonificația fiscală. Procedura de amnistie fiscală se referă la obligațiile fiscale restante la data de referință 31 august 2024. Pe fond, aceasta presupune, în cazul firmelor, anularea obligațiilor fiscale accesorii, dacă principalul este achitat până la termenul limită de 25 noiembrie 2024. În principiu, regula se aplică similar și în cazul persoanelor fizice, cu mențiunea că aici intervine și ștergerea a 50%, respectiv 25% din debitul principal, în raport cu pragul valoric de 5.000 lei al debitului principal restant.
Unele dintre firmele care înregistrează debite fiscale restante la 31 august 2024 au datorii cronice, prin acumularea de la un an la altul
Cu privire la aceste măsuri de amnistie fiscală, este posibil ca acestea să aducă ceva bănuți la buget (în special, de la persoanele fizice, în opinia mea). E adevărat, cred că nu atât de mulți pe cât și-ar dori guvernanții, dar tot se adună ceva, ceva pentru a mai cosmetiza un pic deficitul bugetar al anului 2024. Și asta pentru că unele dintre firmele care înregistrează debite fiscale restante la data de referință de 31 august 2024 au datorii cronice, prin acumularea de la un an la altul.
Acestea nu au plătit și nu vor plăti nici acum, până la termenul limită de 25 noiembrie 2024, pentru că nu au de unde, iar debitele lor fiscale restante vor îngroșa volumul arieratelor, la fel ca în anii anteriori. O să fie, însă, și câteva firme și, mai ales, persoane fizice care vor plăti pentru a beneficia de efectele aministiei fiscale reglementate prin acest act normativ.
Întrebarea este, însă, cum au putut acești contribuabili să acumuleze obligații fiscale restante, fără a se începe împotriva lor procedurile de executare silită. Știu, e greu de dat un răspuns, dacă ne raportăm la prevederile codului de procedură fiscală.
Foarte interesante sunt și prevederile actului normativ privind scutirea de la plata obligațiilor fiscale accesorii și ca urmare a depunerii declarațiilor rectificative (în anumite termene și condiții prevăzute de actul normativ) sau în cazul contribuabililor care se află în interiorul derulării unei inspecții fiscale la data de 06 septembrie 2024 (respectiv, data intrării în vigoare a OUG nr 107 / 2024).
Oarecum interpretabilă este însă aplicarea prevederilor acestui act normativ în cazul contribuabililor care au în derulare eșalonări la plată (care se referă și la principal, nu doar la accesorii) la data de 06 septembrie 2024 sau care obțin aceste eșalonări la plată în perioada 06 septembrie 2024 – 25 noiembrie 2024. Pe de altă parte, OMF nr. 5521/2024, oficializat chiar zilele acestea, trebuie să recunoaștem că aduce, pe fond, un plus de consistență normativă privind operaționalizarea efectivă în practică a procedurii amnistiei fiscale, în ansamblul său. Orice amnistie fiscală presupune “o doză de compromis” și este un semn de recunoaștere a unei ineficiențe în colectarea resurselor bugetare
Nu neg utilitatea unor măsuri de aministie fiscală, acestea au fost promovate și de alte țări cu ștate mai vechi decât noi în ale democrației și ale statului de drept. Dar importantă e forma sub care se promovează aceste măsuri și, mai ales, efectele utile previzionate pe termen cel puțin mediu.
E clar că orice măsură de amnistie fiscală presupune “o doză de compromis” din partea autorității publice și este un semn implicit de a recunoaște o slăbiciune sau o ineficiență în activitatea de colectare a resurselor bugetare. De aceea o amnistie fiscală cred că trebuie să aibă un caracter cu totul excepțional, poate chiar singular, și nu un grad de repetabilitate așa cum s-a întâmplat la noi din 2015 încoace. Chiar dacă, în unele cazuri, amnistiile fiscale anterioare au fost justificate de corectarea unor deficiențe sau “marje de eroare” ale cadrului normativ.
Prin forma și conținutul său, OUG nr 107/2024 nu delimitează aplicarea amnistiei fiscale în cazul firmelor aflate în dificultate temporară din cauze obiective versus în cazul rău-platnicilor “de profesie”. De asemenea, nu se condiționează acordarea acesteia (prin posibilitatea revocării ulterioare) de comportamentul fiscal ulterior al beneficiarilor pe un termen de 5 ani (un termen care mi se pare corect ca principiu, deoarece acesta este și termenul general de prescripție fiscală referitor la dreptul autorităților de a stabili creanțe fiscale).
Aceste aspecte nu fac decât să arate că prezenta amnistie fiscală are doar un obiectiv imediat, poate chiar conjunctural, și anume încercarea disperată de a face rost de bani la buget în anul 2024, indiferent de costuri, pentru a corecta ținta de deficit bugetar pe acest an. Ar fi interesant de văzut și dacă anumite firme au beneficiat de efectele mai multor amnistii fiscale pe parcursul ultimilor 10 ani. Nu rezultă o intenție strategică, pe termen cel puțin mediu, de a corecta comportamentul fiscal al contribuabililor pentru a deveni bun-platnici și de a încuraja conformarea voluntară. Aș zice chiar că încurajează un comportament speculativ al contribuabililor, în așteptarea unei alte amnistii fiscale pe viitor… Deși nu am găsit o statistică în acest sens, ar fi interesant de văzut și dacă anumite firme au beneficiat de efectele mai multor amnistii fiscale pe parcursul ultimilor 10 ani.
În același timp – dacă tot s-a dat o amnistie fiscală așa cum s-a dat – de ce nu s-a mers măcar până la capăt cu “doza de compromis”. Pentru că această amnistie are în vedere sumele de la suprafață, declarate fiscal, de care statul știe, care au generat chiar obligații fiscale accesorii și pe care statul nu le poate încasa. Măcar se putea merge mai departe și cu o amnistie pentru scoaterea la suprafață a unor baze impozabile neindentificate de organele fiscale. Ceva de genul – impozitul pe sumele declarate benevol sau impozitul pe sumele repatriate.
Practic, dacă declari benevol anumite sume de bani (indiferent că acestea provin din țară sau din afară), pe un formular standardizat care să fie extrem de simplu de completat, ai obligația de a plăti impozitul pe venit de 10% până la data de 25 noiembrie 2024 și poți beneficia de restul banilor. Sigur, procentul de 10% e discutabil și comportă o discuție mai amplă.
Știu, poate părea imoral (și chiar așa și este), dar, dacă tot se face curățenie, hai măcar să o facem până la capăt și să stabilim odată un moment T0 de referință. Pentru că tu, ca stat, dacă nu poți încasa debitele de care știi și pe care le ai în evidență, cu atât mai mică este probabilitatea să identifici și să stabilești, în urma unor activități și măsuri coercitive, debite fiscale suplimentare și să le mai și încasezi. Cât despre bonificațiile acordate celor buni platnici mai vedem la anul, după ce trece primăvara și după depunerea declarațiilor fiscale anuale pentru 2024 privind impozitele pe afaceri (după caz, privind impozitul pe profit sau pe veniturile microîntreprinderilor).
Prevederea normativă este incidentă și în cazul grupurilor fiscale constituite la nivelul impozitului pe profit sau al plătitorilor de impozit minim pe cifra de afaceri, dar nu și în cazul veniturilor realizate de persoanele fizice din activități economice. Rămâne să vedem sub ce formă și în ce modalitate se vor acorda acestea, după apariția actului normativ subsecvent în acest sens.
Oricum nu direct, ci prin compensarea cu alte obligații fiscale care vor reveni contribuabililor respectivi în 2025. În această formă a actului normativ, bonificațiile acordate celor bun-platnici rămân doar la nivel de intenție.
Ce se va întâmpla însă dacă, ulterior, OUG nr. 107/2024 va fi aprobată, dar cu modificări, de noul Parlament, în primele zile ale anului 2025, după ce amnistia fiscală își va fi produs deja efectele și după ce toate alegerile vor fi trecut ?!? Cu mici modificări, pe ici pe colo, dar prin părțile esențiale, cum ar fi – spre exemplu – pe partea de aplicare a bonificațiilor fiscale…”
Foto și text: HotNews.ro
