SEMNIFICAȚIA ZILEI: 10 decembrie, ziua Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a ONU adopta Declaraţia universală a drepturilor omului. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată şi proclamată prin Rezoluţia 217 A (III).
Declarația nu este un tratat internațional ce ar implica consecințe juridice în cazul încălcării acesteia, fiind concepută ca un “ideal comun atins pentru toate popoarele și națiunile”. Aceasta a devenit cu timpul un document de referință spre care tind statele și conform căruia se verifică modul în care se respectă drepturile omului în diferite state ale lumii, prevederile acesteia fiind ulterior preluate și extinse în diferite tratate internaționale. Declarația a fost adoptată de 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU, existând însă și mai multe țări care s-au abținut, printre care URSS, țările din Europa de Est, Africa de Sud și Arabia Saudită.

Textul complet al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului

Adoptată şi proclamată de Adunarea generală a O.N.U. prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948.

PREAMBUL

Considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane vor beneficia de libertatea cuvîntului şi a convingerilor, eliberate de teroare şi de mizerie, a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a omului,
Considerînd că este esenţial ca drepturile omului să fie protejate de un sistem de drept pentru ca omul să nu fie constrîns, ca mijloc suprem, la revoltă împotriva tiraniei şi a asupririi,
Considerînd că este esenţial să fie încurajată dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,
Considerînd că în Cartă popoarele Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a bărbaţilor şi femeilor şi că s-au hotărît să favorizeze progresul social şi să instaureze condiţii mai bune de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari, Considerînd că statele membre s-au angajat să promoveze, în cooperare cu Organizaţia Naţiunilor Unite, respectul universal şi efectiv al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale,
Considerînd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,
Adunarea Generală, Proclamă prezenta Declaraţie universală a drepturilor omului ca ideal comun către care trebuie să tindă popoarele şi toate naţiunile pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii, avînd în vedere permanent această Declaraţie, să se străduiască, prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure, prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atît în cadrul statelor membre înseşi cît şi în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

Articolul 1
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii.

Articolul 2

1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă situaţie.
2. Pe lîngă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care aparţine o persoană, fie această ţară sau teritoriu independente, sub tutelă, neautonome sau supuse unei limitări oarecare a suveranităţii.

Articolul 3
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea sa.

Articolul 4
Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în robie; sclavia şi traficul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6
Fiecare are dreptul să i se recunoască personalitatea sa juridică, oriunde s-ar afla.

Articolul 7
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Articolul 8
Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege.

Articolul 9
Nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei.

Articolul 11

1. Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos.

Articolul 12
Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13

1. Orice persoană are dreptul sa circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat.
2. Orice persoană are dreptul sa părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi de a reveni in ţara sa.

Articolul 14

1. În cazul persecuţiei, orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze de azil în alte ţări.
2. Acest drept nu poate fi invocat în cazul unor urmăriri penale bazate pe comiterea unei crime de drept comun sau pe acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite.

Articolul 15

1. Orice individ are dreptul la o cetăţenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Articolul 16

1. Cu începere de la vîrsta nubilă, bărbatul şi femeia fără nici o restricţie în privinţa rasei, cetăţeniei sau religiei, au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
2. Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.
3. Familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Articolul 17

1. Orice persoană are dreptul la proprietate atît singură cît şi în asociere cu alţii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18
Orice persoană are dreptul la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei; acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atît în public cît şi privat, prin învăţămînt, practici, cult şi îndeplinirea de rituri.

Articolul 19
Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspîndi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.

Articolul 20

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
2. Nimeni nu poate fi obligat să facă parte dintr-o asociaţie.

Articolul 21

1. Orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi.
2. Orice persoană are dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale.
3. Voinţa poporului este baza puterii de stat, această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal şi prin vot secret sau după o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Articolul 22
Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii sale, prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei ţări.

Articolul 23

1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure lui precum şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul să întemeieze cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

Articolul 24
Orice persoană are dreptul la odihnă şi la timp liber şi îndeosebi la o limitare rezonabilă a timpului de muncă, precum şi la concedii periodice plătite.

Articolul 25

1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.
2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

Articolul 26

1. Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuită, cel puţin în ce priveşte învăţămîntul elementar şi de bază. Învăţămîntul elementar este obligatoriu. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit.
2. Educaţia trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţile fundamentale. Ea trebuie să stimuleze înţelegerea, toleranţa şi prietenia între toate popoarele şi între toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
3. Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor.

Articolul 27

1. Orice persoană are dreptul să ia parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, să se bucure de arte şi să participe la progresul ştiinţific şi la binefacerile care rezultă din acesta.
2. Fiecare are dreptul la protecţia intereselor morale şi materiale care decurg din orice operă ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28
Fiecare persoană are dreptul să beneficieze, pe plan social şi internaţional, de existenţa unei ordini care să permită ca drepturile şi libertăţile enunţate în prezenta Declaraţie să-şi poată găsi o realizare
deplină.

Articolul 29

1. Individul are îndatoriri faţă de colectivitate, numai în cadrul acesteia fiind posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
2. În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o societate democratică.
3. Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea, în nici un caz să fie exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 30
Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicînd pentru un stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrşi vreun act care să conducă la desfiinţarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în prezenta Declaraţie.