„Sistemul național de cercetare, dezvoltare și inovare (CDI) funcționează la limita supraviețuirii. În 1993, în România erau circa 75 mii de salariați în activitatea de cercetare-dezvoltare, dintre care circa 40 mii erau cercetători; în 2020, numărul salariaților ajunsese la 45 mii, iar cel al cercetătorilor la 28 de mii. O categorie profesională care tinde să dispară, ar spune unii…
Suntem pe un trend total inversat celui al Uniunii Europene, unde numărul salariaților CDI a crescut cu 35% în ultimul deceniu, de la două la trei milioane de persoane. E adevărat că în această numărătoare intră mulți, chiar foarte mulți cercetători români care lucrează în universități, institute de cercetare sau companii CDI din străinătate, dar asta nu ajută prea mult dacă nu putem să-i aducem înapoi sau să-i motivăm să genereze cunoaștere și în numele României!
Într-o perioadă a crizelor suprapuse, puțini sunt cei care văd cu limpezime rolul investiției în CDI. Dimpotrivă, aș spune eu, crizele sunt momentele cele mai bune pentru a pune în valoare inovațiile. Dacă ne raportăm la criza Covid, putem să facem un simplu exercițiu de imaginație și să calculăm câștigurile – financiare și non-financiare – ale celor care au adus pe piață tratamente, medicamente și alte soluții împotriva virusului. Și să extindem calculul la miile de tipuri de afecțiuni și boli cunoscute până în prezent! Pentru criza din energie, există o cursă nebună în lume pentru descoperirea de noi tehnologii de generare, conversie și stocare a energiei și de găsire de surse alternative de energie, cu hidrogenul în pole-position. Mergând mai departe, la sectorul IT și digital, mă voi limita la o simplă enumerare: senzori, baterii, roboți, internetul lucrurilor, inteligență artificială, securitate cibernetică. Iar pentru cercetarea în domeniul apărării mă voi opri la un singur exemplu – drone – ale cărui conotații cred că sunt perfect subînțelese! Nu în ultimul rând, pentru că tema schimbărilor climatice și a unei posibile crize alimentare ține prima pagină a agendei globale, nu pot să mă gândesc la potențialul dovedit al cercetării agroalimentare din România de a aclimatiza plante și specii sau de a dezvolta alimente sigure și accesibile. Și lista poate continua…
În calitate de membru al Comisiei de Știință, Inovare și Tehnologie din Senatul României, am asistat recent la prezentarea Strategiei Naționale de Cercetare, Inovare și Specializare Inteligentă și a Planului Național de CDI 2022-2027. Viziunea există așadar, mai departe e nevoie de resurse și de capacitate de implementare. Alocările bugetare pentru CDI în România au fost de 0,15% din PIB în 2021 vs. 0,75% din PIB la nivelul UE, adică un raport de 1/5. Este evident că nu putem aștepta miracole peste noapte. La fel de evident este însă că, în ritmul actual, sectorul CDI din România e în risc de extincție! E nevoie de o creștere progresivă a alocărilor pentru CDI, pe care eu personal o voi susține în discuțiile pe buget care au început deja. Nu vorbim de sume exorbitante, să ne înțelegem, vorbim însă de banii cu cel mai mare efect de multiplicare în economie și societate. România trebuie și poate să-și depășească statutul de importator net de noi tehnologii și să-și valorifice capitalul uman și creativitatea cu care este nativ înzestrată! Pentru că da, fără cercetare și inovare, nu vom conta cu adevărat pe harta lumii și nu vom face pași reali către nivelul următor de dezvoltare!” – Ovidiu Puiu, senator PSD.
