În Maramureș, în preajma Crăciunului, potrivit unor tradiții străvechi, are loc ritualul sacrificării porcului pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ioan.
Deși în multe zone ale țării acest ritual are loc preponderent în ziua de Ignat, în Maramureș sacrificarea are loc în zilele lunii decembrie, de preferință după căderea zăpezii.
Fiecare membru al familiei are un rol bine stabilit în acest ritual. Cu o zi înainte, bărbații ascut câteva cuțite și pregătesc paiele pentru pârjolit și vasele în care vor pune carnea, șoriciul și slănină. La tăierea porcului participă doar bărbații. Femeile stau departe de locul sacrificării deoarece, fiind mai miloase, animalul nu poate muri. Rolul lor începe odată ce carnea este adusă pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată.
După sacrificare, porcul este pârjolit cu paie. Pielea este rasă repetat, până rămâne curată. Șoriciul, așteptat cu bucurie mai ales de copii, este savurat, alături de porțiuni de ureche și coadă. Bărbații închină un pahar de pălincă și continuă tranșarea cărnii. Slănină, presărată din belșug cu sare, este dusă într-un loc răcoros, în beci, unde va sta timp de mai multe zile, după care va fi pusă în afumătoare.
În casă, femeile încep prepararea cărnii, din care se face șoait (tobă), țișcă (cartaboș) și cârnați. Totodată se pregătește „pomana porcului”, o friptură din carne de porc, făcută cu poprică și puțin usturoi, care se servește alături de varză murată și mămăliguță. La această cină participă toți cei care au ajutat la sacrificare.
