Biblioteca Judeţeană “Dinicu Golescu” Argeş, vă invită joi, 6 iunie, la ora 11:00, în Sala de Conferințe, la evenimentul de lansare a volumului de poezii ”FIUL MĂSLINULUI”, autor ION TOMA IONESCU. Evenimentul va fi moderat de poeta – membră a Uniunii Scriitorilor din România – și realizatoarea TV, Denisa POPESCU-MARTIN.
Ion Toma Ionescu este un cunoscut poet, prozator și cronicar piteștean, născut la Merișani (Argeș), în data de 2 noiembrie 1948, care a publicat peste 10 volume după 1990, înainte de 1989 neavând drept la semnătură.
La câteva luni după ce Gheorghe Tomozei l-a debutat în revista ”ARGEȘ” (alături de alți trei colegi din Cenaclul ”Ion Minulescu”, ce funcționa la Casa Studentului din Pitești), Ion Toma Ionescu a fost ”săltat” de Securitate, împreună cu alți prieteni, la fel de tineri scriitori, pentru ”atitudini duşmănoase şi pentru că scriau o proză sau o poezie pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaţă occidental, ascultau Europa Liberă etc…” (extras din Acordul Direcţiei I a Securităţii pentru închiderea dosarului de urmărire informativă ”Albaştrii”, semnat de general-maior Borşan Dumitru şi Lt. col. Wagner Ioan). Ion Toma Ionescu a consultat acest dosar din arhivele CNSAS (folosind această ortografie). Iată ce scria o sursă a Securității, în septembrie 1971, într-o notă informativă: ”În orașul Pitești, există, înființat din 1968, un grup de tineri cărora le place literatura, care, sub masca unor «ceaiuri» sau «onomastici», organizează diferite întruniri la care participă unii elevi din orasul Pitești, studenți originali (sic) din orașul Pitești, cu care ocazie recită și expun lucrări proprii, audiază în comun posturi de radio capitaliste, fac comentarii dușmănoase referitoare la noile măsuri privind educația ideologică a tineretului, vorbesc tendențios la adresa conducerii de partid și de stat, propovăduiesc modul de viață din Occident, poartă corespondență cu postul de radio «Europa Liberă» și în special cu comentatorul emisiunii «Metronom», Cornel Chiriac“.
«”Poezia lui Ion Toma Ionescu provoacă „floarea de suflet” din fiecare cititor. Poezia lui Ion Toma Ionescu este mesajul unui Orfeu care a privit în urmă printre degete, încălcând restricțiile, păcălind deitatea care l-a avertizat că dacă viața este frumoasă, ea este expusă, indiscutabil, păcatului. Numai că poetul a înțeles corect: nu e un păcat să trăiești, dimpotrivă, e un păcat să nu trăiești cu toți porii inimii deschiși. Din acest motiv, două voci se întretaie în fiecare poem din această carte: una trăiește dezlănțuită, de la „adulter” la „schimbarea de ochi”, de la „glezna apei” la a pipăi „carnea umbrei” sau sânii femeii „cu cinci sâni”; cealaltă esențializează viața și clipa, în spiritul unui Eclesiast care vorbește sieși și lumii despre „vanitatea vanității”, fiind un fel de decont senzual al fiecărei stări. Ion Toma Ionescu este un poet greu de alăturat vreunui curent literar actual, acest lucru conferindu-i autoritatea unei voci lirice care vorbește, în mod propriu, limba poeziei de azi și dintotdeauna. Uneori o face în pustiu, ca orice poet adevărat, totul e ca eventualul cititor/receptor să aștepte răbdător răspunsul pustiului la „agresiunea” frumuseții: înflorirea cactusului care reclamă”» (Adrian Alui Gheorghe)
«”Cine citește poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Și se înalță pe aripi. Aripele lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniștea, blândețea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe. Iubitor de Nord, Ion Toma Ionescu este un solar în fond”». (Petre Anghel)
